Veşmântul

Veşmântul

Veşmântul În drumul plin de sânge şi noroi, Ti-am auzit, Stapâne, paşii moi. Ca raza coborâta din senin, Pluteai ușor, cu mlădieri de crin. În jurul Tau, multime de norod, Te pângarea cu sânge şi cu glod. Şi cum mergeam în urma Ta mereu, Stropi şi-asupra mea cu lutul...