Părintele Serafim de la Mănăstirea Cașiel:

„Dumnezeu are multe Magdalene pe care le așteaptă să devină Sfânta Maria Magdalena”

– Parinte, spuneti-ne cateva cuvinte despre mama dumneavoastra…

– Mama era, prin darul dansei, o fe­meie crestina, dintr-o familie cu zece frati. Casatorita fiind, apoi vaduva la batranete si trecand prin cinul monahicesc, ca Maica Mihaela, eu zic ca a fost cea mai buna mama. A fost o mama buna pentru ca era credincioasa. Citea Psaltirea, o Psaltire pe noapte, si mer­gea cu noi pe la manastiri, asa ca tata ii zicea „calugarita”. A fost o femeie care a stiut sa rabde, sa ierte si sa iubeasca mult…
Sa va spun o intamplare. Intr-o buna zi, intr-un sat vecin era un targ, iar tata — Doamne odihneste-l! – zice: „Mai, femeie, trebuie sa mergem sa luam boii ca sa ne gatam casa”. „Pai, cum sa mergem, ca azi e sarbatoare!” „Uite-asa, mergem”. Si a mers, ca era supusa barbatului — dar a mers plangand ca ea, de Sfantul Dumitru, nu ajunge la biserica. Si cand a venit, s-a dus la Vecernie si i-a spus uneia dintre surorile ei: „Vai, tu, Marie, ce pacat am facut! Nu mi-l iert toata viata!” „Da’ ce pacat?” „Pai n-am fost la Sfanta Liturghie azi, ca am fost la targ!” „Cum vorbesti ca n-ai fost la Sfanta Liturghie, ca eu te-am vazut in biserica ingenunchind la icoana si stand la locul tau?!” „Cum, tu, ca am fost la targ!” Ca sa o mangaie Dumnezeu, cred ca un inger a luat chipul ei. Si a ingaduit Dumnezeu sa afle minunea asta – ca doara ea, cu sufletul, a fost acolo. Era o femeie credincioasa, ca altfel nu putea sa razbeasca prin cate a trecut.
Era si foarte milostiva, ca fara stirea tatei mai mergea pe la preoti, pe la pustnici, le mai ducea cate ceva si le spunea: „Uite, parinte, eu numai cu minciuna plec — ca, daca nu, se supara barbatul”. „Ei, lasa, minte-l si tu pe diavolul, ca si el minte pe toata lumea“. Dintre doua pacate, il alegea pe cel mai mic…

– Parinte, care s-ar cuveni sa fie rolul femeii in viata de familie?

– In primul rand, o mama trebuie sa fie o crestina. Ca, daca mama e crestina si se roaga, si traieste credinta prin viata ei de zi cu zi, atunci reuseste sa aiba influenta si asupra sotului, si asupra familiei, iar Dumnezeu se slaveste prin ea.
Mi-aduc aminte acum de o fe­meie in varsta, care era pe patul de moarte si le-a spus celor din familie: „Uite, eu ma duc dincolo si cred ca Dumnezeu isi face mila de mine; nu pentru vrednicia mea, pentru postul, rugaciunea si jertfa mea, ci pentru ca eu m-am rugat Lui, si Maicii Dom­nului, si sfintilor – si m-or ajuta, si-or face mila cu mine. Dar, chiar daca ma duc acolo, eu n-oi fi linistita si impacata cand stiu ca voi sunteti cu tigara, cu bautura, cu furtisaguri, cu jocuri mecanice, cu droguri, cu toate pacatele acestea…” Si acest cuvant pe multi i-a trezit.

– Parinte, vorbind de familie, ve­dem ca astazi s-a pierdut  mult din frumusetea si armonia familiei de al­tadata.

Cum de s-a ajuns aici?

– Familia de altadata nu avea mass-media asta, care otraveste…
De exemplu, cand am venit incoace, am tre­cut pe langa Manastirea Piatra-Fantanele. E o manastire care face granita intre Ardeal si Mol­dova. Si duhovnicul de acolo imi zice: „Uite, parinte, acum cativa ani s-a pus curent aici, in satucul asta imprastiat, si oamenii au ajuns de nerecunoscut. Pe vremuri, erau invatati spre munca. De mici copii stiau ca trebuie sa posteasca, sa grijeasca de un animal, sa lu­creze ceva. Acum, mass-media asta ii otraveste, sufleteste ii distruge pe toti”…

– Pe Sfintia voastra de la ce varsta v-au pus parintii ca sa postiti?

– Pai, de cand eram micuti posteam. Daca aveam sapte ani, trebuia sa postim. Asa era in familie la noi si n-am murit niciunii. De ne-ar posti si limba!

– Parinte, ca tot ati pomenit de mass-media…Cum se impaca viata de familie cu televizorul?

– Crestinii buni si adevarati nu folosesc otrava asta. Sunt atatia crestini si atatea fami­lii de crestini, pe care eu ii cunosc, care au scos televizorul! Parintele Rafail Noica, in cartea „Cultura Duhului“, zice ca mass-media este impotriva Bisericii Ortodoxe. Si sunt oameni care cunosc aceasta realitate si tin seama de ea, pentru ei si pentru familiile lor. Fara televizor, se pot ruga altfel. Altfel de duh, pasnic, este in casa lor.

– Ca duhovnic, ce ati observat, care sunt cele mai dese motive de conflicte din familie?

– In ziua de astazi, conflictele si vrajba din familie sunt din cauza pacatelor. Parintele Arsenie Boca spune clar pricina vrajbei in familie: se-ncepe cu stangul, se traieste in concubinaj, se face nunta paganeasca cu muzica, cu lautari… Ce cauta satana la Taina lui Hristos? Ca nunta-i Taina. Apoi, se feresc sa aiba copii, fac avorturi, ajung la preacurvie si, daca au copii, ii pregatesc prin „pilda” lor. Sunt astfel de familii – si e pacat, si e dureros, dar Dumnezeu si pe ei ii asteapta sa se intoarca. Prin necazuri, prin boli, prin greutati, isi mai vin in sine. E plin Raiul de oameni care au trait in pacate, dar si-au ve­nit in sine. Caci „Dumnezeu nu vrea moartea pacatosului, ci sa se intoarca si sa fie viu”.
Ca sa se ajunga la armonie in familie, un sot adevarat, ca si o sotie adevarata, trebuie sa fie de multe ori surd, mut si orb. Adica barbatul sa vada partile bune ale femeii si, pentru aceste lucruri bune, sa faca pe surdul si pe mutul la cele care nu-i convin. Si femeia, la fel, sa vada partile bune ale barbatului, iar pentru celelalte sa inchida ochii.

– Parinte, credeti ca este pacat felul in care se imbraca multe din femeile zilelor noastre?

– Lumea de astazi traieste in alt duh… Multe femei poarta pantaloni. Nu au credinta si nu cunosc credinta. Ca, daca ajung sa cunoasca credinta noastra crestina ortodoxa si isi vin in sine, or sa lepede nu numai pantalonii, ci si pacatele si patimile. Dumnezeu are multe Magdalene pe care le asteapta sa se intoarca, sa devina Sfanta Maria Magdalena…

– Care credeti ca sunt nemultumirile femeii crestine din ziua de astazi?

– Femeia crestina este nemultumita cand isi vede copiii ca se lasa influentati de aceasta mass-media otravitoare si de acest duh lumesc. Nu mai este viata curata si trairea care a fost pe vremuri. Dar lacrimile mamelor pot sa-i intoarca pe fii! Ca si despre mama Fericitului Augustin s-a spus: „Nu se poate ca fiul atator lacrimi sa se piarda!“

– Cum ar trebui sa procedeze mamele pentru a-si invata copiii sa se roage?

– Ele insele rugandu-se. Copilul sa o vada pe mama ca ingenuncheaza si se roaga. Si sunt familii care se roaga impreuna, au program de rugaciune, tatal cu mama si copiii. Astfel de familii incep ziua cu Dumnezeu si-o sfarsesc cu Dumnezeu, si traiesc in Rai. Dar sunt putine -sa dea Dumnezeu sa fie cat mai multe!

– Parinte, in afara de mama sfintiei voastre, ce femei v-au mai impresionat prin credinta lor?

– M-a impresionat foarte mult o femeie care, afland ca are cancer si ca mai are putin de trait, a aranjat cu familia sa vina la manastire si a venit la noi, a imbracat cinul monahicesc – Maica Ecaterina. A mai trait apoi cateva luni, dar nu s-a plans niciodata de suferinta ei. Si era foarte sincera la marturisire, isi spunea si gandurile, si a plecat din lumea asta linistita, fara sa zica un „vai”. Il avea pe Dumnezeu, era o traitoare a Ortodoxiei.

– Noi cum sa-L dobandim pe Dumnezeu in inima noastra?

– Pe Dumnezeu Il putem dobandi daca scoa­tem pacatele prin spovedanie sincera, completa, cu parere de rau, si primim impartasania cu inima curata.

Din revista Familia Ortodoxa nr. 3 (38)/2012


Hits: 4

Distribuiți: