Aștept cuminte, de câteva zile, odată cu izbucnirea primăverii, să aud un mesaj către tinerii și copiii care stau închiși în casă. Au terminat jocurile, au văzut desenele și filmele, au copilărit cu părinții, responsabilizându-i. Au făcut cursuri on-line, au trăit emoția știrilor, au pus suflet în vopsitul ouălor de Paști. Au tras cu ochii la bucătăresele – mame, bunicile fiind în carantină. Desigur și tații au părut mai activi în casă. Abia acum au înțeles cât de greu le este părinților să și lucreze să și trăiască. S-au acomodat unei stări de veghe. Grele. Au răbdat cuminți. Nu, n-au mers nici la discoteci și nici la Biserică. Darurile de Paști au fost subțiri față de alți ani. S-au acomodat. Pierderea cea mai gravă, însă, îmi pare că și-au pierdut sărbătorile lor de generație. Nu. Nu vor mai fi niciodată în clasa a VIII-a și nici a XII-a. Au visat de la începutul anului școlar la rochii și costume, la întâlnirea de sfârșitul de clase străbătute. Au visat la buchete și bucurii, la mierea amintirii finalului de școală. Tot ce au văzut la alții că s-a împlinit voiau în viețile lor. Pentru că tinerețea se ține și cu astfel de motivări.

La fel studenții. Debusolați un pic de modul de a li se preda, s-au activat. S-au angajat voluntari pentru ceilalți. Au ținut isonul pozitiv pentru ca nu cumva ceilalți, obosiții societății să clacheze. Cum să nu iubești o astfel de generație. Am tot dat noi cu generația decrețeilor, generația Revoluției (cam tot aia, nu?), acum avem generațiile Colectiv și Covid și nu o spun decât cu respect. Au fost în stare să renunțe, să reducă din nevoi cotidiene și să zâmbească. La generațiile actuale de mofturoși și răsfățați definiți de sociologi și psihologi sociali nu te-ai fi așteptat, nu? Par că și-au înțeles de-acum jertfa. Mică, în raport cu alte generații, neașteptat de rodnică – în raport cu generația lor. Printre ei sunt copiii și tinerii care, în timpul acesta, și-ar fi împlinit anii de buletin sau de majorat ori pur și simplu anii.

Nu pot să le dăruiesc un tort cât România. Nici nu pot decât să-i rog pe oamenii politici: Vă rog, dați un cuvânt bun copiilor și tinerilor! Încurajați-i și arătați-le un semn minimal că sunt și ei pe aici! Nu. Nu prin ordine de ministru și nici prin rânduri de ordonanțe militare! Puneți-vă pe masa de briefing de presă un buton maaare. Și apăsați pe el pentru tinerii și copiii României! De la mine un Golden Buzz prelung! Sunteți cea mai frumoasă și curajoasă generație care acum trăiește Țara! Eu n-am să mai fiu tânăr niciodată! Dar voi bucurați tinerețea de odinioară a părinților voștri! Golden Buzz!

Sursa: tribuna.ro


 

Hits: 60

Distribuiți: