Mihaela: Doamne ajută părinte profesor. Vă mulțumesc mult că ați acceptat invitația noastră și aș dori să încep acest interviu cu câteva întrebări personale. Ați absolvit mai multe cursuri de master de Filozofie, Teologie, Psihologie, Fizică teoretică și știu că aveți un doctorat în filosofie și că urmați cursurile de doctorat în medicină-neuroștiințe. Ce v-a determinat în a studia toate aceste materii?

diac. Sorin: Am plecat la drum cu dorința de a cunoaște lumea. Ca orice copil. Am avut șansa să întâlnesc câteva persoane care mi- au deschis și mai mult apetitul spre această dorință de cunoaștere. Îmi amintesc că în perioada în care făceam școala generală eram îndrăgostit de unele cărți care prezentau frumusețea universului și, către sfârșitul școlii gimnaziale, am încercat să dau glas acestei dorințe de a căuta mai mult în materie de cosmos, de univers, de felul în care ele sunt organizate; și am ajuns să citesc câteva cărți foarte bine scrise, înainte de anii ’90, care prezentau acest lucru. La început, cu cerul și cu universul s-a deschis apetitul pentru cunoaștere, a rămas și a și crescut în intensitate acest apetit pentru cunoașterea universului și pot să spun că nici acum nu m-a părăsit această dorință de a înțelege lucrurile, mai ales că acum tot există cărți care apar, care prezintă lucrurile într-o manieră foarte ușor de înțeles. spun eu repede. Am mai intrat în posesia și unor manuale care prezentau psihologia. Îmi amintesc că am avut șansa să găsesc un manual de psihologie a profesorului Paul Popescu Neveanu.  În anii ’90 au apărut multe lucrări de psihologie, dar înainte de evenimentele din decembrie 1989, cărți de psihologie nu erau în circulație și psihologia și „Astronomia” și „Astrofizica” erau două cărți scoase la editura Albatros și „Ce este universul?”, a profesorului Folescu, aceste cărți mi-au deschis foarte mult apetitul pentru cunoaștere în cele două domenii, Universul și psihismul omenesc și, încet-încet, în perioada liceului am tot continuat să citesc, numai că după admiterea la Facultatea de Matematică lucrurile s-au mai structurat și următorul imbold pentru a le sintetiza, a le lega, atâta cât era cu putință pentru mine, l-am primit de la Preafericitul Patriarh Daniel. Părintele Patriarh era în perioada cât eu am făcut Facultatea de Teologie Ortodoxă, profesor la Iași și așa a rânduit Dumnezeu și dorința mea și acceptarea de către Preafericitul Patriarh Daniel, atunci Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, să îmi coordoneze lucrarea de licență și atunci am descoperit, practic, ceea ce nu am știut deloc, și anume faptul că există o strânsă legătură între teologie și știință și că există un dialog la nivel internațional între teologie și știință și am început să scriu o lucrare de licență, „Raționalitatea universului și raționalitatea creației la Sfinții Părinți” și aici, practic, s-a pus un început de drum în privința dialogului dintre teologie și știință, care a durat de atunci fără întrerupere și care a început să aducă tot mai multe domenii în discuție. Plecând de la preocuparea pentru dialogul dintre teologie și știință, practic am început să introduc în discuție tot ceea ce era știință reprezentativă pentru acest dialog. Îndemnul Preafericitului Patriarh Daniel a fost destul de precis, pentru că mi s-a recomandat să fac o teză despre dialogul dintre teologie și științe cu privire la creație și, ca punct de plecare, am avut opera Părintelui Stăniloae, în special „Teologia dogmatică”, volumul I și volumul III, lucruri care au arătat o deschidere absolut incredibilă a gândirii părintelui Dumitru Stăniloae către toate formele de cunoaștere științifică existente și acolo am înțeles asta. Acesta a fost al doilea punct în care am priceput că Teologia ortodoxă este deschisă către toate științele și, încet-încet, aceste preocupări s-au tot cristalizat. Am avut acces și la unele lucrări foarte importante din domeniul dialogului teologie-știință care s-au publicat în Occident și, adâncind și, atâta cât mi-a fost cu putință, traducerea Sfântului Maxim Mărturisitorul de către părintele Dumitru Stăniloae și lucrări din opera Sfântului Grigorie Palama și a Sfântului Grigorie de Nissa, toate acestea au tot scos în evidență cât de adâncă este legătura între cunoașterea științifică și viața teologică a marilor Sfinți și, de aici, dorința de a continua și eu parcursul meu, bucurându-mă de toate aceste date.

Mihaela: Noi ne întrebam. Aveți o familie numeroasă, cu patru copii. Cum ați reușit să aveți acest parcurs educațional și cum ați reușit să îmbinați familia cu activitatea profesională?

diac. Sorin: Soția mea m-a ajutat foarte mult. În ultimii ani, activitatea mea profesională a interferat serios cu viața de familie. Cei patru copii mi-au solicitat mult energia, dar am avut ajutorul extraordinar al soției și al părinților. De fapt, dacă ar fi să o iau cronologic, mai întâi cu părinții ar trebui să încep, pentru că părinții mei au avut o răbdare extraordinară în a mă sprijini în toate proiectele mele de cercetare. Au încercat să mă sprijine de fiecare dată când îi anunțam că vreau să mai fac un program de master. Câtă vreme au putut să mă sprijine și a fost nevoie să mă sprijine, pentru că am început, profesional, munca, mai târziu, au făcut-o, și tot timpul s-au bucurat când au primit din partea mea vești cu privire la frumusețea disciplinelor la diversele programe de master, felul cum m-am așezat în program, m-am achitat de obligațiile școlare. S-au bucurat și de mediile pe care le-am obținut; și asta m-a încurajat să merg mai departe și pot să spun că am fost privilegiat, în sensul că am descoperit oameni care nu mi-au pus piedică, adică m-au impulsionat să merg mai departe. I-aș menționa și pe câțiva profesori de la matematică: doamna profesoară Iuliana Răileanu, domnul profesor Gheorghe Maftei, de la masteratul de fizică teoretică, care m-a ajutat foarte mult în cercetarea aceasta a fizicii și m-a impulsionat să mă apropii de cosmologie. Mai sunt și alți profesori de la Filozofie, în special domnul academician Ștefan Afloroaie m-a impulsionat foarte mult și mi-a deschis orizontul de înțelegere asupra filosofiei și îi sunt îndatorat și domnului academician. Și părintele profesor Gheorghe Popa m-a ajutat foarte mult în a adânci dialogul dintre teologie și știință, pentru că și dânsul, la Iași, a făcut mult în sfera aceasta, și mulți alți profesori pe care am avut șansa să-i cunosc la început. Recent, s-au adăugat personalități din lumea medicală cum este domnul profesor Leon Zăgrean, domnul profesorul Ovidiu Băjenaru, care este și membru al Academiei Române. Au fost personalități extraordinare pe lângă care m-am nimerit și eu și care m-au ajutat foarte mult în zona aceasta, dar toate aceste eforturi nu ar fi fost posibile dacă soția mea și părinții mei nu m-ar fi ajutat foarte mult și copiii nu m-ar fi sprijinit; a fost greu, au fost combinări grele, proceduri complicate, dificile, dar am reușit să trecem cu bine și am împărtășit de multe ori bucuriile acestea care vin din zona cunoașterii cu soția mea, cu apropiații. Uneori, le-am povestit și copiilor despre lucrurile acestea, iar recent, tot mai mult pentru că ei cresc în vârstă și reușesc să înțeleagă mai multe din cele pe care le spun și le sunt recunoscător tuturor. Și binecuvântarea pe care am primit-o de la Preafericitul Patriarh Daniel este, iarăși, extraordinară, pentru că de fiecare dată când am făcut câte un program am primit sprijinul acesta. Îi sunt recunoscător și Înalpreasfințitului Teofan care, de asemenea, mi-a acordat binecuvântarea pentru toate activitățile acestea pe care le-am desfășurat în ultimii ani. Eu nu am făcut mare lucru, m-am nimerit pe lângă acești oameni care au avut o forță teribilă în toată cariera lor și m-au polarizat și pe mine și am învățat foarte mult de la ei. Am mai avut un profesor la fizică, Ciprian Dariescu, care este expert în cosmologie și care a susținut niște cursuri extraordinare. Suntem într-o zonă în care oamenii extraordinari îi fac pe studenți să fie pasionați și nu am reușit să deprind aproape nimic din competența lor, pentru că am rămas un învățăcel în tot ceea ce am învățat până acum, dar nu pot să nu recunosc că, fără ei, nu aș fi ajuns nicăieri, dacă nu m-ar fi ajutat și nu m-ar fi sprijinit în momentele acestea.

Mihaela: Slavă Domnului! Pe tot parcursul acestei săptămâni ați ținut activități în diferitele Protopopiate din Italia  Cum v-ați simțit în această perioadă?

diac. Sorin: A fost extraordinar. A fost turație maximă. Au fost preoți deosebiți care și-au rupt din activitățile lor, au fost foarte obosiți de activitățile acestea zilnice pe care le au. Activitatea parohială, activitatea pastorală, activitatea misionară pe care o fac părinții în diaspora, mai ales în Italia, este foarte complexă și e obositor pentru părinți; drumurile pe care trebuie să le facă, distanțele între comunități, e ceva foarte greu de realizat și, din cauza aceasta, m-am întâlnit cu părinți care se luptă cu oboseala și care, totuși, au rupt din timpul lor și au încercat să realizeze pregătirile necesare pentru activitățile pe care le-am desfășurat și aici am văzut o jertfă mare. Nu e ușor să organizezi atâtea activități, să-i găzduiești, să-i chemi pe oameni la întâlniri, să participi la activitățile de atelier care durează uneori 10 ore într-o zi și, totuși, cu toată oboseala, părinții de la Protopopiatele din Lazio 1, Lazio 2, Lazio 3, Protopopiatul din zona Salerno, peste tot pe unde am fost, am văzut părinți care se luptă și care încearcă să facă ceva semnificativ pentru comunitatea lor. Am văzut asta și am fost inspirat de părinți și am venit și eu să ofer un ajutor și când am văzut ce eforturi fac, am încercat și eu să fac ceva eforturi să nu înșel așteptările… A fost turație maximă, dar a fost și o întâlnire foarte frumoasă, foarte fertilă. Credincioșii sunt oameni extraordinari, tinerii sunt extraordinari. Voi, cei care sunteți în Nepsis, sunteți extraordinari, sunteți deschiși, sunteți receptivi, e fantastic! Deci există un prezent care ne dă speranțe pentru viitor și e și foarte mult de lucru. Mai sunt foarte multe lucruri de făcut, dar osteneala celor care organizează arată că există oameni valoroși care pot face lucruri.

Mihaela: Dacă tot ați amintit de tineri, puteți face o comparație între tinerii diasporei și tinerii din România?

diac. Sorin: Cred că tinerii din diaspora sunt un pic mai țintiți când privește viața spirituală. Dacă îi comparăm cu cei din țară, care nu au acest sentiment, nu au această proprietate a spiritualității creștin-ortodoxe, cei din străinătate sunt mai țintiți, identifică mai clar componenta spirituală ca fiind o componentă esențială pentru viața lor. Asta ar fi prima. A doua. Sunt mai interesați de ceea ce reprezintă România și specificul nostru, au o anumită tentație de a conserva mai bine aceste lucruri. Și cred că e și firesc asta, pentru că trăiesc într-un context în care ei ar dori să se înțeleagă pe ei ca fiind exponenți ai altei culturi și aici este și un dar al asociației Nepsis și al bisericii, care cumva recrutează niște tineri care cumva seamănă între ei, pentru că sunt vivace, sunt frumoși, sunt interesați de virtute, și, în același timp, își păstrează prospețimea, dorința de a se bucura, spiritul de glumă, dinamismul. Sunt foarte frumoși tinerii din Nepsis. Cei din țară pot învăța de aici. Cred că noi am putea învăța din ceea ce se întâmplă în străinătate și în materie de pastorație. Tinerii au nevoie de căldură, au nevoie de foarte multă atenție și sunt foarte bucuros că i-am cunoscut.

Mihaela: Astăzi ați susținut un atelier și o conferință cu și pentru tineri. Ce fel de tineri v-ați așteptat să întâlniți și cum vi s-au părut ei pe parcursul acestei zile?

diac. Sorin: M-am temut un pic la început, știind că atelierul durează 10 ore. M-am gândit că tinerii se vor înspăimânta și vor veni pregătiți cu rucsacul să plece. Nu știu dacă a fost așa, că nu am apucat să interacționăm pentru că programul ne-a forțat să mergem repede, dar către final am observat că tinerii au fost plăcut surprinși de atelier și mai ales de experiența pe care atelierul a propus-o, pentru că atelierul e miezul întâlnirii. Nici măcar tema atenției nu e miezul întâlnirii și cu atât mai puțin persoana moderatorului sau a formatorului, în cazul acesta eu. Miezul atelierului este chiar interacțiunea dintre tineri și felul în care ei se pot cunoaște și își pot descoperi piedicile și potențialul de cultivare a atenției. Și cred că ei au simțit asta, pentru că, deși unii s-au trezit la 6 dimineața ca să ajungă aici, unde suntem acum și la ora 9 dimineața a început atelierul, până la 19 seara, 10 ore deci, au stat foarte atenți și au participat la activități, iar eu sunt impresionat.

Mihaela: Ne-ați vorbit despre concentrare și relaxare în același timp. Care este lucrul ce vă duce la acestea și vă place să le faceți cel mai mult?

diac. Sorin: Lectura este relaxare și concentrare în același timp. Dacă citim un autor care ne odihnește, mai ales din literatura duhovnicească, cum este, de exemplu, Sfântul Grigorie Sinaitul sau Isaac Sirul sau autori care scriu și se odihnesc în timp ce scriu și se odihnește și cel care citește ceea ce Sfântul a scris atunci când era într-o stare de răgaz, de odihnă, de tihnă. Și aceasta este o activitate care relaxează și concentrează în același timp, dar regina acestor activități pentru cineva care se străduiește să trăiască viața spirituală este rugăciunea. Și dacă rugăciunea e bine făcută în biserică și ceilalți respectă liniștea și sunt atenți la ei înșiși, la slujbă, rugăciunea comună este locul unde putem experia cel mai bine combinația dintre concentrare și relaxare, care are și un termen de specialitate în neuroștiințe, în neuroștiințele vieții spirituale, este termenul de flux. Starea aceasta de flux care e foarte prețioasă pentru noi, pentru că arată deodată capacitatea de a fi și concentrați și relaxați și bine dispuși cumva, de rezultatul acestei munci. Starea aceasta este foarte prețioasă în biserică. În Liturghie, omul trăiește tripla valență a rugăciuni, din perspectiva aceasta a științelor psihologice, și anume faptul că este relaxat, pentru că este odihnit în Domnul, este concentrat, pentru că se înfățișează înaintea lui Dumnezeu și primește această recompensă sau acest fruct sau rod al rugăciunii, care este bucuria întâlnirii cu Dumnezeu. E minunat faptul că Dumnezeu ne-a făcut așa, ca oameni care să ne și odihnim, să ne și adunăm și să ne și îmbogățim atunci când ne întâlnim cu noi, cu El și cu ceilalți.

Mihaela: Și o ultimă întrebare, acum la finalul întâlnirii noastre, vă rog, să spuneți câteva gânduri de folos pentru tinerii din Italia.

diac Sorin: Cred că e foarte important să păstrați legătura între voi, să vă iubiți, sunteți frumoși, sunteți capabili, aveți niște capacități deosebite. Sunteți într-o lume în care e nevoie de mărturia voastră. Cred că e foarte important pentru asta să vă instruiți profesional, să vă instruiți lăuntric viața spirituală, practicând cât mai serios lucrurile. Să faceți multă lectură, pentru că e o șansă teribilă, la cât s-a scris și la câte lucruri s-au publicat, să citim, pentru că cititul cărților de folos este greu depășit de altceva și să desfășurați activități în curtea bisericii și în biserică, pentru că asta ne dezvoltă foarte mult nu doar capacitatea de a relaționa unii cu alții, ci și putința de a crește în niște relații interumane curate care sunt întrepătrunse de virtute. Și dacă veți face lucrul acesta, vă veți putea bucura de imensele comori ale Ortodoxiei și veți putea progresa în viața voastră profesională, dar și în viața familiei și veți putea să vă realizați într-o manieră armonioasă, pentru că viitorul fericit al omului ține de această balanță foarte fină între ceea ce face pentru ceilalți, în biserică, și în viața de zi cu zi, la serviciu și, respectiv, în viața de familie, jertfindu-se pentru cei dragi, iubindu-i și primind dragostea lor.

Mihaela: Părinte Profesor, vă mulțumesc încă o dată și nădăjduim să avem cât de curând iarăși ocazia de a ne reîntâlni și a vă avea din nou în mijlocul nostru.

diac. Sorin: Și eu aștept să ne vedem și mă bucur foarte mult că ne-am cunoscut.

Mihaela: Slavă Domnului!

a intervievat Mihaela Potoc, organizator Nepsis Roma


Hits: 12

Distribuiți: