„Fidelitatea în prietenie, suferința pentru Hristos, credința și mărturisirea până la martiriu” sunt virtuţile despre care Episcopul Iustin al Maramureşului a spus că se regăseau în personalitatea părintelui Nicolae Steinhardt, virtuţi care îl recomandă drept un model pentru tinerii de astăzi.

În interviul acordat pentru Agenţia de ştiri Basilica la împlinirea a 106 ani de la naşterea părintelui Nicolae Steinhardt, Preasfinţia Sa a vorbit despre personalitatea deosebită a monahului de la Rohia şi a evidenţiat aspectele definitorii care au făcut din acesta o figură emblematică a Bisericii Ortodoxe Române.

Pe parcursul interviului, Preasfinţitul Părinte Iustin vorbeşte şi despre sfaturile părintelui Nicolae Steinhardt privind adevărata fericire, care pot fi aplicate în societatea actuală măcinată de depresii.


Interviul integral: 

Basilica.ro: Dacă ar fi să-l caracterizați pe părintele Nicolae Steinhardt în câteva cuvinte care ar fi acelea? Vă rugăm să explicați de ce i se potrivește fiecare cuvânt în parte.

Episcopul Iustin:

  1. Iubirea absolută față de Hristos.

Părintele Nicolae DelaRohia l-a iubit pe Hristos înainte de a deveni creștin și a dorit mereu să intre în slujba Lui. Când Mântuitorul a hotărât să-l primească, a găsit o cale pătimitoare pentru ca să facă din el un vas ales. Botezul pe care l-a dorit atât de mult și pe care l-a primit prin mâinile altui pătimitor în temnițele comuniste, părintele Mina Dobzeu, acolo în celula de la Jilava, i-a schimbat total viața, aducându-i o bucurie fără margini și o recunoștință veșnică față de Hristos. Toată viața, deși a rămas cu o suferință de intestine, datorată regimului inuman de detenție, a fost un om fericit, luminos și voios, căci zicea: „nu pot să-i mulțumesc Mântuitorului Iisus Hristos că m-a primit și mi-a dăruit bucuria de a fi creștin odată cu credința ortodoxă, darul învierii și al vieții veșnice”.

  1. Fidelitatea față de credința și Biserica Ortodoxă.

Fidelitatea față de Biserica și credința ortodoxă și-a arătat-o prin faptul că atunci când într-una din vizitele pe care le-a făcut în occident, găzduit fiind 2 săptămâni la mănăstirea belgiană Chevetogne, o mănăstire catolică cu mare deschidere spre ortodoxie, când i s-a propus să rămână acolo, pentru că în țară regimul comunist era din ce în ce mai agresiv, a zis: „Nu, eu mă întorc la schitul meu de la Rohia și la poporul meu nobil pe care îl iubesc atât de mult și-i sunt recunoscător că m-a primit ca pe unul de al lor”.

  1. Mărturisirea plină de curaj.

Mărturisirea plină de curaj tocmai în aceasta constă, că nu si-a căutat un loc călduț și liniștit, ci s-a întors la Rohia lui, logodnica pe care i-a dăruit-o Hristos și de unde a transmis și arătat mereu mărturisirea lui de credință prin scris și cuvântul rostit de la amvonul mănăstirii, dar mai ales prin rezistența la hărțuiala și umilințele la care a fost supus de slugile securității, care-i controlau corespondența și îi cenzurau articolele și îi ciopârțeau cărțile pe care urma să le editeze. A rezistat la toate cu bărbăție și curaj.

  1. Deschiderea și respectul față de toți oamenii, dar mai ales de tineri.

În perioada de detenție a cunoscut foarte multe personalități de credințe, etnii și culturi diferite. A ales Ortodoxia pentru că Hristos l-a ales pe el având cu el un plan, dar toată viața lui a vorbit cu respect față de toți cei cu care a pătimit împreună, despre credința și cultura lor, apreciind ceea ce era de apreciat și respingând cu delicatețe lucrurile cu care nu era de acord.

Cât privește tinerii, el însuși avea o tinerețe molipsitoare, izvorâtă de fapt din Evanghelia lui Hristos, care ne dăruiește tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte.

Îl impresiona preocuparea tinerilor pentru credința creștină, dar mai ales pentru cultura și literatura de bună calitate, îi socotea prieteni și le dăruia foarte mult din timpul lui de la Rohia.

Basilica.ro:  Din interacțiunea Preasfinției Voastre cu Monahul Delarohia ne puteți relata o întâmplare care v-a reținut atenția?

Episcopul Iustin: Îmi amintesc un episod foarte important de la sărbătoarea Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul.

A vorbit la Sfânta Liturghie, care a fost săvârșită pe altarul de vară, despre viața Sfântului Prooroc Ilie. Eram, cred, în anul 1988; eu eram stareț cu delegație și aveam 27 de ani.

În cuvântul de învățătură, vorbind despre perechea regală Ahab și Izabela, a actualizat atât de accentuat, încât și cei mai simpli credincioși își puteau da seama că vorbește despre cuplul dictatorial Nicolae și Elena Ceaușescu, care umileau poporul și-i luau pâinea de la gură, promovând în mod păgânesc cultul idolatru al personalității. Sigur că întotdeauna, dar mai ales când predica dânsul, un fost deținut politic, erau persoane ale securității care inregistrau tot ce spunea.

După slujbă am stat de vorbă cu dânsul și i-am spus îngrijorat: „Părinte Nicolae, poate ar fi mai bine să temperați trimiterile directe la regim, pentru că stiți, tot atât de bine ca și mine, că totul este înregistrat și cuvioșia voastră faceți parte din familia monahală a Rohiei și ar fi păcat să vină să vă ia din nou, iar noi să nu putem face nimic”.

Apoi, există un grupuleț de frați tineri care au un viitor de care noi trebuie să ne ocupăm împreună. Ar fi păcat să le frângem aripile, să aibă de suferit, pentru că oricum Rohia este considerată o mănăstire dizidentă și este sub lupa securității”. M-a privit și ascultat cu atenție, după care a zis: „ Bine, îți promit că voi fi mai temperat și atent, Părinte Iustin”.

Basilica.ro:  Ce îl face pe Nicolae Steinhardt un model pentru tinerii de astăzi?

Episcopul Iustin: Fidelitatea în prietenie!

El nu și-a trădat prietenii în nici un chip. A preferat să intre în închisoare alături de ei, neavând nici o vină , dar nu i-a trădat. Unii dintre ei însă l-au trădat după ieșirea din pușcărie, dar i-a înțeles și i-a iertat.

Deci, sinceritatea și fidelitatea în relație cu prietenii și oamenii adevărați în general.

Apoi, curajul de a se bate pentru o cauză dreaptă până la capăt, indiferent de consecințe și mai ales pentru drepturile celorlalți atunci când erau călcate în picioare.

Da, acesta este un model pentru tinerii de astăzi.

Și mai este model în suferința pentru Hristos, credința și mărturisirea până la martiriu. Ei, toți cei închiși în temniță pentru Hristos sunt mărturisitorii de după gratii.

Basilica.ro:  Într-o lume în care depresia a atins cote alarmante, ce sfaturi am putea aplica de la părintele Nicolae Steinhardt pentru dobândirea adevăratei fericiri?

Episcopul Iustin: Persoana sau lumea cuprinsă de depresie este atinsă de aripa întunecată a demonului disperării care îi fură bucuria de a trăi, puterea de a crede în Dumnezeu și ajutorul său salvator, voința de a lupta – căci viața e o luptă – și, în cele din urmă, unora, din nefericire, le suprimă chiar viața prin capitulare în fața acestui demon perfid și viclean.

Leacul pe care părintele Nicolae DelaRohia l-a avut în viață și recomandat a fost Iisus Hristos și Sfântul Său nume, care rostit și chemat în viața omului alungă demonul disperării și orice neam de demoni și aduce bucuria, speranța, voia bună, dragostea de viață ca dar al lui Dumnezeu și puterea de a trece peste orice obstacol.

Părintele Nicolae a scris undeva: „Nu vă temeți, eu sunt imposibilul care vă privește” zice Dumnezeu!

Basilica.ro: Vă rugăm să transmiteți cititorilor noștri un îndemn/sfat reținut din interacțiunea cu părintele Nicolae Steinhardt?

Episcopul Iustin: De la părintele Nicolae am învățat că una din virtuțiile tinereții cele mai dragi Mântuitorului și pe care l-au avut martirii și mărturisitorii este curajul.

De la Părintele Nicolae am învățat că, delațiunea, turnătoria și trădarea sunt cele mai urâte fapte de către Hristos.

De la părintele Nicolae am învățat că, în fața celor care încearcă să ne umilească, să ne denigreze credința și valorile în care credem se cuvine să stăm cu fermitate și să le răspundem pe măsura netrebniciei lor, fără cruțare și iertare, pentru că atentează la însăși ființa noastră care este după chipul și asemănarea lui Dumnezeu!


Sursa: www.basilica.ro

Vizite: 23

Distribuiți: