De fiecare dată când îmi amintesc sau aud aceste cuvinte, povesteşte preotul bisericii, mă cuprinde veselia şi râd împreună cu bătrânul pensionar Nicolae, fost muncitor la o fabrică din zona Pireului. Moş Nicolae (purtând de mai bine de 20 de ani nişte ochelari cu lentile groase şi vechi, aproape fără niciun fir de păr în cap), în discuţiile lui, în rugăciunile lui, îl numeşte pe Sfântul Ioan prieten şi într-adevăr îl are ca pe un prieten. Este aşa de copilărească simplitatea şi naivitatea lui!
„Am venit şi anul asta, părinte, am venit să-l salut pe Prietenul meu. De ani buni suntem prieteni! Şi cum să nu fie aşa, dacă îmi împlineşte imediat tot ceea ce ii cer?”
Într-un an bătrânul Nicolae a venit supărat, cu o adâncă mâhnire în suflet. A intrat în biserică, nu ne-a salutat, ci s-a dus direct la racla cu sfintele moaşte. Când şi-a terminat de spus „of”-ul către Sfântul, a venit şi mi-a zis:
„Ce vreţi, azi am o mare supărare, adică ce zic eu astăzi, că o am de ieri dimineaţă… Ieri, pe la ora zece, am cumpărat o bucată de ficat de miel şi i-am spus nevestei să-l pună la tigaie, iar eu am alergat la băcănie să cumpăr puţin vin.
La semafor, unde m-am oprit şi aşteptam să se facă verde, am auzit în spatele meu un glas:
– Aşa sunt uitaţi prietenii?
Eram singur. Mă uit în spate – nimeni. Sus la balcoane – nimeni; glasul însă îl auzisem foarte aproape de mine.
S-a aprins lumina verde, am traversat, am intrat în băcănie; aici se auzeau nişte cântări bisericeşti minunate.
– Frumoasă casetă cu cântări, îi zic vânzătorului.
– Nu-i casetă, moş Nicolae, se transmite Sfânta Liturghie la radio. Astăzi este sărbătoarea Sfîntului Ioan Rusul, în Evia, slujesc acolo şase arhierei, după cum a spus prezentatorul.
N-am mai cumpărat nimic. Am ieşit, am traversat pe roşu. Şi acum am în urechi claxoanele, frânele, strigătele şoferilor. Am ridicat amândouă mâinile în sus şi le-am făcut semn să se oprească toţi să pot traversa. Ce să fac? N-am mâncat de ieri nimic, nici nu vreau să mănânc. Puţin lucru este să-ţi spună un sfânt că l-ai uitat? Pot să-i mai zic acum prieten?”
Da, moş Nicolae, i-ai fost şi îi vei fi prieten. Măcar să ajungem şi noi la simplitatea şi la curăţia inimii tale…
11 aprilie 1985
„Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ceea ce vă poruncesc. De acum nu vă mai zic slugi, ci v-am numit pe voi prieteni, pentru că toate câte am auzit de la Tatăl Meu vi le-am făcut cunoscute.” (Ioan 15,14-15)
(Protoprezbiter Ioan Vernezov, Preot Gheorghe Nicolae, Noile minuni ale Sfântului Ioan Rusul, Editura Andreas, p. 45-46)
Views: 58