Ce reprezintă pentru tine NEPSIS?

Nepsis este o ancoră de salvare pentru tinerii care sunt departe de casă, de tradiții, de Biserică, de valorile autentice; un tânăr Nepsis este acel suflet care, prin ajutorul Bisericii și al preoților, este ghidat la acea trezvie constantă prin care să învețe să trăiască liber. Pentru mine, Nepsis este ceva nou, care te face să îl descoperi pe Dumnezeu și adevăratul sens al existenței tale pe acest pământ. (Teodora O., 16 ani, Roma II)

Pentru mine, Nepsis, în primul rând, are scopul apropierii de Dumnezeu. Este o familie, o mare familie în care nu-și găsesc locul superficialitatea și răutatea care ne înconjoară zi de zi. Este ca un refugiu, în care ne putem descărca cerând ajutorul unii altora fără frica de a fi judecați. Fiindcă acolo, unde este cu adevărat Dumnezeu este loc pentru bunătate, frăție și iubire. Totuși, este vorba de români, români creștini, care se regăsesc în aceleași dificultăți (în mare parte) cu societatea. Deci, Nepsis are și scopul de a ne transmite că nu suntem singuri, într-o țară străină, și că pe lângă legătura dintre noi românii, putem realiza și legătura cu Hristos. ( Maria V., 17 ani, Roma III)

Nepsis reprezintă o mare familie. Am rămas extrem de surprinsă de căldura și dragostea cu care am fost primită în ea de frații mei, de preoții noștri și de maicile preotese. Nimeni în societate nu m-a mai primit cu așa o deschidere. (Ana Maria T., 18 ani , elevă)

Pentru mine, Nepsis reprezintă cel mai important lucru pe care un tânăr creștin îl poate avea. Reprezintă bucuria de a fi împreună cu cei care simt ca tine, și mai ales de a învăța unii de la alții, ca într-o adevărată școală a tinerilor, care vor să-l cunoască pe Hristos! ( Andrei Nicolae, 17 ani, Roma II)

Nepsis e, în primul rând,  identitate, fiindcă mă regăsesc în tineri români  care vorbesc aceeași limbă și au aceleași valori ca și mine, tineri cu care mă întâlnesc și am parte de multe bucurii și experiențe. (Emanuel V., 16 ani, Roma III)

Nepsis înseamnă comunitate, înseamnă egalitate, unde cu toții suntem tineri români.   (Robert S., 19 ani, Roma III)

NEPSIS reprezintă oportunitatea pentru noi tinerii de a ne cunoaște , fiind legați prin credința ortodoxă; eu personal am avut ocazia de a cunoaște persoane extraordinare, cu care am legat o prietenie frumoasă și la care țin foarte mult . (Veronica V., 17 ani, Anguillara)

Pentru mine, Nepsis reprezintă o familie, un loc unde mă pot regăsi cu cei dragi uitând de problemele lumești pe care le întâlnim zi de zi. (Andreea L., 17 ani, Imola)

Nepsis este a doua familie. Sunt alături de persoane pe care le iubesc și mă iubesc și împreună cu ele am petrecut și sigur voi petrece numeroase momente minunate. În familia Nepsis vorbim, ne ajutăm și lucrăm împreună ca niște frați, iar rezultatele acestui grup sunt mereu minunate pentru că sunt munca noastră. (Daniela C., 17 ani, Imola)

Pentru mine, NEPSIS reprezintă “fraternitate”, deoarece atunci când, ne adunăm cu toții și discutăm, colaborăm…și unde toți avem posibilitatea să ne implicăm și să ne exprimăm ideile, mă simt la fel ca într-o familie unită. (Flavia F., 18 ani, Imola)

 

NEPSIS înseamnă „trezvie”, acea stare sufletească de atenţie, de luare aminte. Ce înseamnă pentru tine a fi un tânăr „treaz”, te regăseşti în această stare?

Ești un tânăr treaz când știi să recunoști răul de bine, când știi să alegi strada corectă, ești un tânăr treaz dacă reușești să îți menții valorile și idealurile înalte într-o țară care își pierde credința. Ești un tânăr treaz când îți dai seama că ai căzut și cauți ajutor ca să te ridici. Dacă îți este iluminată strada, nu poți să te pierzi. (Agnesa U., 18 ani, Piacenza)

Pentru mine, a fi un tânăr treaz” , înseamnă a fi vigilent, curajos și un tânăr care știe să își asume propriile responsabilități. Personal, mă regăsesc în această stare, fiindcă, pe cât posibil, sunt responsabilă. (Flavia F., 18 ani, Imola)

A fi „treaz” înseamnă a fi cu picioarele pe pământ. Conștient de realitatea și societatea în care trăim și, mai presus de toate, să știm să separăm cât este posibil binele de rău. Mă regăsesc în această stare pentru că încerc mereu să fiu atentă la faptele și vorbele mele și să nu cad în capcanele lumii acesteia; chiar dacă greșesc și eu, ca oricine. (Daniela C., 17 ani, Imola)

Trezvia este un mare dar și cere o luptă mare, în primul rând cu tine însuți. O văd ca o stare a duhului care îți permite să distingi binele de rău; e greu de dobândit, dar atât de necesară în timpurile în care trăim. Este esențială pentru a nu fi „furat” de vâltoarea lumii contemporane. Dar de avem nădejde în Bunul Dumezeu, El nu ne părăsește. (Ana Maria T., 18 ani, Piacenza)

Pentru mine, a fi un tânăr treaz înseamnă a fi un tânăr cu inițiativă, cu voință de a face ceva pentru a îmbunătăți ceea ce este în jurul nostru și de a avea acea sete de cunoaștere care ar trebui să fie caracteristică fiecărui tânăr. Da, pot spune că mă regăsesc în această stare, poate chiar datorită încurajării din partea Bisericii de a fi treji și de a ne interesa de ceea ce ne înconjoară. (Veronica V., 17 ani, Anguillara)

Uneori, un tânăr nu nimerește întâmplător într-un loc anume, eu de exemplu am descoperit acest grup fără să am o idee despre ce reprezintă. În momentul în care am început să îl frecventez, am descoperit ce înseamnă să iei aminte, să fii treaz…Trezvia cere atenție, luare aminte și acestea nu le găsești decât în Biserică. Pentru mine, Biserica este locul unde încep să mă regăsesc, unde timpul, care afară fuge, aici se oprește și mă ajută să uit de tot haosul care mă înconjoară, unde simt prin rugăciune prezența constantă a Duhului Sfânt în Sfintele Taine, iar frumusețea sfintelor slujbe înalță sufletul. (Teodora O., 17 ani, Roma II)

În viața de zi  cu zi, tânărul uită  de Dumnezeu și se lasă cuprins cu totul de probleme materiale, Nepsis ne aduce aminte de adevăratele valori importante, și ne trezește pentru a fi atenți la ceea ce este cu adevărat important! (Robert S., 19 ani, Roma III)

Mă consider o tânără destul de atentă când e vorba de Nepsis. Motivul este că mi-am dat seama că noi, tinerii, suntem viitorul Bisericii, și că dacă nu ne trezim în primul rând NOI singuri, nu va putea să o facă Biserica. Când mi se prezintă cuvintele „treaz” și „Nepsis” îmi vine în minte întâlnirea cu tinerii din Lazio și împrejurimi, la care Preasfințitul Siluan ne adună aproape în fiecare lună. (Maria V., 17 ani, Roma III)

A fi un tânăr „treaz” în ziua de astăzi este foarte important; prin trezvie înțelegem că ne izbăvim de cuvintele pătimașe și de faptele rele; înseamnă a păzi gândul tău de toate valurile acestei lumi, dar și a fi „treaz” în gândire și în grăire.( Andrei Nicolae, 17 ani,Roma II )

 

 

Cine este model în viaţa ta şi de ce?

Cu siguranță modelul meu în viață este mama, ea a trecut mereu, plină de curaj, prin toate problemele pe care viața i le-a dat și mereu a făcut tot ce i-a fost în putință pentru familia ei. Vreau, în viitor, să fiu o soție și o mamă exact cum este mama mea.( Daniela C.,17 ani, Imola)

            Modelul meu de viață este părintele meu duhovnic, pentru că m-a învățat și mă învață ce înseamnă iubirea de aproapele, ce înseamnă să dăruiești…părintele are un dar atât de blând și iubitor care se varsă asupra mea și asupra tinerilor din parohie. El ne îndrumă în momente de încercări, știe să ne înțeleagă și să ne asculte. Nu am cunoscut încă un tânăr care să nu-l fi iubit din prima clipă, el știe, el ne înțelege, el ne iubește…mulțumesc părinte! (Andreea L., 17 ani, Imola)

Mi-aș dori să fie Mântuitorul nostru, Maica Domului, Sfinții, dar practic nu-i așa simplu…De multe ori uit care sunt adevăratele modele…cred că e tot lipsa trezviei.

(Ana Maria T., 18 ani, Piacenza)

            Orice lucru, comportament, gest frumos, curat, făcut din dragoste este un model pentru mine. (Agnesa U., 18 ani, Piacenza)

În viața mea, modelele pe care le urmez sunt părinții mei. Pentru mine, ceea ce fac ei, în viața de zi cu zi, sunt idealurile la care aș vrea să ajung. ( Veronica V., 17 ani, Anguillara)

În Biserică, se găsesc o multitudine de modele: Sfinții, Cuvioșii, Proorocii, oameni ca noi, care prin sacrificiul și viața lor au devenit prototipuri, demne de urmat. Pentru mine, în particular, exemple sunt: viața Mariei Egipteanca, exigența Sfântului Ioan Botezătorul, smerenia Sfintei Teodora din Alexandria. ( Teodora O., 17 ani, Roma II)

Sfinții sunt modelele mele, deoarece au fost oameni ca noi care, mulțumită lui Dumnezeu și datorită voinței lor, au reușit să se mântuiască; modul lor de a se comporta în diferite situații ne poate ajuta foarte mult. (Robert S., 19 ani, Roma III)
            Model în viața mea este Maica Domnului și cuvântul lui Dumnezeu. Apoi, pentru mine, este un adevărat exemplu de smerenie, credință, înțelepciune, interes, ambiție și iubire, Preasfințitul Siluan. (Maria V., 17 ani, Roma III)

Sincer, nu am un singur model, ci îmi place să mă regăsesc mai mult în ceea ce oamenii fac și gândesc, decât în ei înșiși ca persoane. În general, apreciez acel sentiment de „neuitarea casei” a celor ce ajung departe, și totuși nu uită de unde au plecat. (Emanuel V., 16 ani, Roma III)

Model în viața mea este Sfântul Siluan Athonitul. Citindu-i viața, m-am regăsit foarte mult în unele întâmplări scrise. De la un simplu tânăr viguros și chipeș, căruia îi plăcea să stea lângă fete și să  fie în mijlocul atenției, a ajuns un mare Sfânt al vremurilor noastre, nevoindu-se în Sfântul Munte Athos în rugăciune și răbdare până la trecerea sa la cele veșnice.”

( Andrei Nicolae, 17 ani, Roma II)

 

Ce îi caracterizează pe tinerii din ziua de azi?

            O extremă sensibilitate față de aproapele, o sensibilitate către sentimentele altora. O profunzime aparte în priviri. (Agnesa U., 18 ani, Piacenza)

După părerea mea, pe tinerii de astăzi, comparându-i cu cei din trecut, îi caracterizează „mass-media” și îi preocupă doar viciile, pentru că sunt foarte influențați de societate și majoritatea foarte îndepărtați de tot ceea ce ține de religie. (Flavia F., 18 ani, elevă, Imola)

O caracteristică importantă a tineretului de azi este voința de a face și setea de a cunoaște  care sunt confiscate și ascunse de toate „ problemele” cu care se prezintă adolescența. Mi s-a întâmplat să mă găsesc într-un tunel lung și stins în care nimic nu mai avea sens, și nu avea nici ieșire, și Domnul a vrut ca, acum trei ani, să cunosc o persoană deosebită care m-a ridicat din întunericul în care mă aflam la lumina credinței în Dumnezeu. (Teodora O., 16 ani, Roma II)

Citind această întrebare mi-a venit istinctiv în minte un singur cuvânt: muzica. Tinerii se regăsesc foarte mult în muzică. Aceasta este văzută de multe ori ca un fel de „salvare” în momentele de tristețe și singurătate ale tinerilor. Consider această înțelegere a muzicii destul de negativă. Mulți își caută adevărata alinare și fericire în lucruri pământești sau în persoane și, inconștient, ajung dependenți de acestea uitând de Dumnezeu, care este fără limită, care oferă liniște completă și neîntreruptă. Apoi, mai este și internetul, împreună cu toate rețelele de socializare care, de cele mai multe ori, creează dependențe în rândul tinerilor de azi. (Maria V., 17 ani, Roma III)

Tinerilor de azi le lipsește scopul, faptul că nu au credință îi duce la sentimentul de a nu mai avea „chef” de nimic. Sunt tot mai triști și neîmpliniți, chiar și din cauza societății care nu ne asigură un viitor senin. (Veronica V., 17 ani, Anguillara)

Egoismul. Nu vreau să generalizez, dar egoismul între tineri a crescut foarte mult. Fiecare se gândește la el însuși și nimeni la cei din jur sau la Dumnezeu. „La ce are omul nevoie de Dumnezeu când se are pe sine?” Și așa mulți ajung să nu creadă în El. Avem nevoie de Dumnezeu ca să învățăm să iubim pe cel de lângă noi, iar prin iubire învățăm să iertăm, să fim înțelegători, răbdători și…niște persoane mai bune. Din fericire nu toți ne-am “îmbolnăvit” cu egoism, iar cei ce ne-am salvat ar fi frumos să încercăm să îi vindecăm pe restul. (Daniela C., 17 ani, Imola)

 

Descrie o experienţă din viaţa ta care ţi-a întărit credinţa în Dumnezeu?

O experiență…cred că cea mai deosebită experiență care mi-a întărit credința în Domnul, a fost „Întâlnirea tinerilor ortodocși din Europa” de la Cluj, din 2015. Aici am întâlnit atâția tineri minunați de nationalități diferite, chiar și din Siria….„eu, în fiecare noapte, visez că vin peste noi și ne omoară”- îmi zise un tânăr. Acești tineri care trăiesc cu frica că măine nu vor mai fi, și, totuși, ei își pun nădejdea în Dumnezeu, acești martiri din zilele noastre mi-au întărit credința în Domnul nostru. (Andreea L., 17 ani, Imola)

Dragostea și mângâierea Mântuitorului nostru nu le-am simțit mai mari ca în suferință, la un moment dat durerea și rănile dispar și sunt înlocuite de cea mai dulce mângâiere.”(Ana Maria Tătaru, 18 ani, Piacenza)

O experiență care să îmi fi întărit credința în Dumnezeu este un episod petrecut, de curând, atunci când Dumnezeu a salvat o prietenă dragă din depresie cu ajutorul rugăciunii. Puterea rugăciunii inimii este nemăsurată, și în cazul meu s-a arătat singura scăpare dintr-o situație în care nu mai aveam nici o soluție în afară de rugăciune.” ( Veronica V., 17 ani, Anguillara)

Eram în pelerinaj în Grecia, am intrat în camera Sântultui Nectarie cu un grup de bătrâni, cine era bolnav se putea așeza pe patul Sfântului, să se roage. În timp ce ne rugam, a intrat în cameră o femeie cu o fetiță în brațe, de vreun an. Nu țin minte care plângea mai tare. Fetița era bolnavă de inimă. Femeia a pus-o pe pat, dar copila nu înceta din plâns. Un bunic din grupul meu a zis să ne rugăm pentru ea, așa că am început să ne rugăm și, exact în secunda în care ne-am unit toți într-o singură rugăciune, fetița a încetat din plâns. Nu voi uita niciodată bucuria ce ne-a cuprins. Nu voi uita niciodată zâmbetul de pe buzele copilei. (Agnesa U., 18 ani, Piacenza)

Nu am o experiență anume care să-mi fi întărit credința în Dumnezeu, în schimb am fost ajutat mult prin rugăciuni, care mi-au dăruit liniște și spor în fiecare zi.(Robert S., 19 ani, Roma III)

Acum cățiva ani, am fost în pelerinaj la Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava. Cum am intrat în biserică, am simțit o stare de liniște și pace, de nu mai vroiam să ies afară. M-am simțit  cu totul diferit și mi-am dat seama că eram într-un loc sfânt. (Emanuel V., 16 ani, Roma III)

Acum ceva timp, ca toți adolescenții, am trecut printr-o perioadă în care mi se părea că le știu pe toate, și că eu sunt cel mai deștept etc… încet, încet am văzut că mândria mea m-a depărtat de Dumnezeu. Așa cum, și Sfântul Siluan Athonitul se ruga „sufletul meu tânjește după Domnul și cu lacrimi îl caută”; așa am început și eu din nou să mă rog. După acea seară, am simțit că Domnul mi-a ascultat rugăciunea, și chiar dacă eu L-am uitat, El nu m-a uitat pe mine!( Andrei Nicolae, 17 ani, Roma II)

 

Cum vezi acum România, din Italia?

Cât timp te afli în țară nu te întrebi ce înseamnă să fii român. Doar când te afli între străini, începi să te întrebi cine ești tu cu adevărat. Ce valori și ce rădăcini ai tu ca român? Începi să „trăiești” istoria și religia strămoșească, nu doar să o cunoști ca pe o noțiune abstractă. Începi să vezi România ca pe ceva viu, mai degrabă decât ca o țară. (Alexandru Ș., 24 ani, Budrio)

Deși sună paradoxal, o văd cu mai mult drag. Depărtarea fizică de România m-a apropiat sufletește de ea, asta datorită faptului că sentimentul de a fi român s-a intensificat odată cu plecarea mea din țară. (Nena Ș., 26 ani, Budrio)

 

Cum îţi păstrezi identitatea în străinătate?

Nu cred că este un lucru dificil să îți păstrezi identitatea odată ce îți cunoști identitatea. Odată ce știi cine ești, nu ai nevoie să fii altcineva. (Alexandru Ș., 24 ani, Budrio)

Prin exprimarea credinței, a tradițiilor și prin cinstirea trecutului. (Nena Ș., 26 ani, Budrio)

 

Te-ai mai întoarce în România?

Cu voia Lui Dumnezeu am plecat din țară și, cu voia Lui, ne vom și întoarce. Locul în care Dumenzeu ne trimite este mereu locul cel mai bun în care noi trebuie să ne aflăm. Cu siguranță, purtăm România în suflet oriunde ne-am afla. (Alexandru Ș., 24 ani, Budrio)

Nu am plecat niciodată de tot din România, sufletul meu e tot acolo, și acolo va și rămâne. Locul în care ne aflăm la un moment dat, e locul în care Dumnezeu crede că trebuie să fim. Dacă fizic o să mă întorc vreodată, Dumnezeu știe. (Nena Ș., 26 ani, Budrio)

Ce înseamnă să ai curaj? Te simţi un tânăr curajos?

A avea curaj înseamnă să ți se întâmple cea mai mare nenorocire din lume și să reușești totuși să te ridici mai întărit ca înainte. Înseamnă să-L cauți pe Dumnezeu și să-i ceri iertare chiar dacă ai greșit enorm în fața Lui, știind cât de mult te iubește. Curaj înseamnă să reușești întotdeauna să-ți ceri iertare oricât de rău te-ar fi putut dezamăgi o persoană și să o faci știind că nu primești nimic în schimb. Curaj înseamnă să lupți pentru ce iubești cu adevărat fără oprire și să renunți la orice fel de slăbiciune, de orgoliu, de supărare, de lene ca să-ți realizezi obiectivul. Înseamnă a rămâne tu însuți, în credința ta, indiferent de situații și persoane. Dar mai ales a fi curajos înseamnă a-ți pune toată și completa nădejde în Dumnezeu. (Maria V., 17 ani,Roma III)

Să trăiești, nelipsindu-te de iubire, de fericire, de idealuri, de credință. Înseamnă să lupți neînfricat cu arma cea mai puternică: iubirea. Înseamnă să îți tremure genunchii de durere, de frică, dar să nu renunți. (Agnesa U., 18 ani, Piacenza)

În opinia mea, a fi curajos înseamnă a avea forța morală de a înfrunta cu îndrăzneală grijile lumești și de a avea tărie de caracter și bărbăție. Eu mă simt o tânără curajoasă avându-L pe Dumnezeu aproape. (Flavia F., 18 ani, Imola)

            Să ai curaj înseamnă să te pui complet în mâinile Domnului, părintele îmi zice că „întunericul nu te poate cuprinde dacă tu stai cu fața către Lumină”, iar Lumina este Dumnezeu, trebuie să avem curaj și să ne lăsăm purtați de Tatăl nostru. (Andreea L., 17 ani, Imola)

Să ai curaj înseamnă a-ți aminti tot timpul să te sprijini pe „a nădăjdui”. (Ana Maria Tătaru, 18 ani, Piacenza)

Curaj… înseamnă să facem un lucru pe care alții nu îl pot face! De exemplu: cel care poate să iubească cu inima deschisă după ce a suferit din iubire este un om mult mai puternic decât cel care se închide și își acoperă sufletul pentru a nu suferi din nou. Cred că, pentru mulți dintre noi, acesta este un exemplu concret. ( Andrei Nicolae, 17 ani, Roma II)

 

Ce înseamnă a fi tânăr ortodox în Italia?

Înseamnă să afli ce este Ortodoxia cu adevărat. Fiind înconjurat de atâtea culturi și religii, te întrebi ce crezi tu cu adevărat. Te întrebi care este rațiunea unor lucruri pe care în România le-ai fi făcut într-un mod oarecum automat, pentru că toată lumea le face și pentru că așa ai fost învățat. Și începi să descoperi că Ortodoxia nu este doar un set de valori morale primit de la părinți, ci este un mod de viață cu rațiuni mult mai adânci. Este Viața însăși, fără de care ești neputincios. (Alexandru Ș., 24 ani, Budrio)

A fi crestin ortodox în Italia înseamnă conștientizarea religiei noastre și apropierea mai mult de Biserică. Manifestările religioase obișnuite din țară, în Italia capătă un înțeles profund. Aici realizăm că acele obiceiuri înseamnă mult mai mult, înseamnă Viața însăși. (Nena Ș., 26 ani, Budrio)

 

Care sunt lucrurile importante pentru tine? Ce apreciezi tu în viaţa ta?

 

În primul rând, faptul că sunt aici și scriu aceste cuvinte. Din păcate, mama mea m-a născut la 6 luni, cântăream 1,300 kg și puțini copii au șanse de supraviețuire. Eu sunt aici, sănătoasă și fericită, nu există mod și cuvinte pentru a mulțumi Domnului pentru darul acesta (Daniela C., 17 ani, Imola)

Cred că cele mai importante lucruri din viața mea sunt oamenii care îmi sunt aproape sufletește, precum prietenii ori familia, și sunt mândru să remarc că din ei, mulți fac parte din frăția Nepsis. ( Emanuel V., 16 ani, Roma III)

Lucru cel mai important pentru mine este familia, atât cea de acasă cât și cea din Biserică. Iar eu în viața mea apreciez totul pentru că Doamne câtă frumusețe își pierde un orb care nu poate vedea minunile lăsate de Dumnezeu pe pământ, câtă minunăție își pierde un surd neputând auzi nimic…câtă tristețe pentru copiii orfani care nu au o familie… (Andreea L.,17 ani, Imola)

Frumusețea unei flori, zâmbetul de pe buzele unui copil, sfârșitul unei zile, începutul uneia noi. (Agnesa U., 18 ani, Piacenza)

 

Ce au de dăruit şi de ce au nevoie tinerii de azi?

Avem nevoie de dragoste, multă…multă, de răbdare, de oameni sinceri, de atenția părinților, de încredere, de susținere. Suntem o generație frumoasă, vrem să credeți în noi. Putem schimba atâtea, putem dărui atâtea! (Agnesa U., 18 ani, Piacenza)

Tinerii au nevoie de atenție și mai ales de o adevărată înțelegere. Au nevoie de cineva care să le ajungă la inimă. Tinerii și oamenii, în general, nu au nevoie doar de vorbe, ci de fapte! De exemple vii și concrete. Tinerii simt nevoia de a fi motivați, de a fi utili și ascultați, fără frica de a fi judecați. Ei au de dăruit bunătate, ajutor și blândețe. Dacă li se explică frumos și cu răbdare tinerii au de dăruit și cea mai mare ascultare!” (Maria V., 17 ani, Roma II)

 Tinerii de azi au foarte mult de dăruit, dar este important să le fie dată ocazia să arate ceea ce pot. Fiecare are ceva special de dăruit celorlalți și avem nevoie să descoperim acest dar care ni l-a dăruit Dumnezeu: înțelegere, atenție și încurajare – sunt fundamentale pentru un tânăr, astăzi.” (Veronica V., 17ani, Anguillara)

Tinerii au de dăruit foarte mult: la ei este speranța, puterea, voința. Ajutorul și grija lui Dumnezeu, îndrăznesc să spun că, este mai mare la această vârstă. Avem nevoie să nu vă dați bătuți, voi cei mari. Să nu încetați, voi, părinți trupești și duhovnicești în a avea răbdare și dragoste, asemenea părintelui fiului risipitor.” (Ana Maria T.,18 ani,elevă)

Tinerii de azi au de dăruit fericire, frumusețe, iubire dar, în schimb, au nevoie de persoane cărora să le dăruiască aceste cadouri și, din păcate, adulții sunt prea ocupați, uitând că și copiii lor mai au nevoie de atenție din când în când. (Andreea L., 17 ani, Imola)

Tinerii de astăzi au nevoie de foarte multe lucruri. Poate unii s-ar putea gândi că ar avea nevoie de un iPhone, sau o consolă de jocuri… Însă, ceea ce ne dorim, de fapt, este SĂ FIM ASCULTAȚI. Mulți dintre noi avem această nevoie și din păcate mulți ajung la depresie, ba chiar ajung în anturaje nepotrivite. Din cauza programului de lucru haotic, pe care unii dintre părinții noștri îl au, este extrem de dificil pentru unele familii să găsească măcar câteva minute necesare unei conversații… de aceea cel mai important lucru de care tinerii ar avea nevoie, este să fie ASCULTAȚI! ( Andrei Nicolae, 17 ani, Roma II)


Ce îndemn, ce gând vrei să adresezi tinerilor Nepsis?

Zâmbiți, zâmbiți cât mai mult; cu bucuria, cu dragostea și cu credința veți putea schimba atâtea lucruri, începând de la cei din jur. (Andreea L., 17 ani, Imola)

Să nu încetăm în a căuta lucrurile care ne aduc adevărata împlinire, să nu ne fie rușine să iubim, să nu ne fie teamă de a fi judecați sau răniți. (Ana Maria T., 18 ani, Piacenza)

            Să nu uite de tinerii care sunt departe de Biserică, departe de Hristos, să nu uite că sunt tineri care și-au pierdut valorile și s-au pierdut pe ei înșiși. Să iubească în orice clipă, să se dăruiască tuturor. Să fie veseli, zâmbitori, curați la inimă. Să dăruiască zâmbete tuturor, pentru că zâmbetul, un cuvânt bun, o îmbrățișare la momentul potrivit, au puterea să schimbe starea inimii unui om. (Agnesa U., 18 ani, Piacenza)

Aș vrea să spun tinerilor NEPSIS că avem datoria de a păstra și a da mai departe credința creștină ortodoxă și tradiția poporului român în viitoarele noastre familii și, de aceea, trebuie să luăm o cale dreaptă în viață, în ciuda influenței acestei societăți. (Veronica V., 17 ani, Anguillara)

Haideți să reacționăm, să fim mai prezenți fizic și cu mintea, haideți să ne trezim. Haideți să lăsăm deoparte superficialitatea și indiferența; deoarece este vorba de religia, de cultura, de viitorul, de viața noastră, a tuturor. Haideți să demonstrăm Bisericii că este un răspuns și din partea noastră! (Maria V., 17 ani, Roma III)

Fiți puternici, sinceri cu voi înșivă, mândri că sunteți creștini români, și să aveți nădejde și credință! (Emanuel V., 16 ani, Roma III)

 

Ce gând îţi aduce bucurie?

Nimic nu se întâmplă fără voia sau îngăduința lui Dumnezeu. (Alexandru Ș., 24 ani, Budrio)

Faptul că există bunătate și locuri în care o poți găsi, dar, mai ales, că lumea dorește să se unească întru Hristos, iar prin NEPSIS, cu toții ne unim întru HRISTOS! (Andrei Nicolae, 17 ani, Roma II)

La Dumnezeu toate sunt cu putință și nimic nu este fără voia Lui. (Nena Ș., 26 ani, Budrio)

Fiind o persoană destul de negativă nu am multe gânduri care să îmi aducă bucurie, 

dar unul care sigur îmi face plăcere este ca aproapele meu să fie bine, în sensul sufletesc și trupesc. Altfel, dacă nu este așa, simt nevoia de a-l ajuta în caz de dificultate. (Teodora O., 16 ani, Roma II)

Sunt foarte multe gândurile care îmi aduc bucurie, dar este unul particular, „Nașterea Mântuitorului”, pentru simplul fapt că, totul renaște, totul prinde viață și totul îți emană o stare de bucurie. (Flavia F., 18 ani, Imola)

Gândul care îmi aduce bucurie este că Dumnezeu nu mă va părăsi niciodată.

(Ana Maria T., 18 ani, Piacenza)

Găsește fericirea în lucrurile mărunte și bucură-te de ele ca un copil. Privește frumusețea din inimile oamenilor, privește cât de fericiți sunt când sunt iubiți!” (Agnesa U., 18 ani, Piacenza)

 

INTERVIUL a fost realizat în luna noiembrie 2015 cu ocazia ANIVERSĂRII NEPSIS -7 ani, de către preoteasa Mihaela Gârboan, coordonator de programe și proiecte în cadrul Departamentului de Tineret.

 

 

 

 

 

 


Hits: 64

Distribuiți: